Comunitate, PNTCD

Entuziasm şi convingeri- 8 noiembrie 1945

 „Cu ocazia zilei onomastice a Regelui Mihai I (8 noiembrie 1945), tineretul naţional-ţărănist a organizat o mare manifestaţie în Piaţa Palatului Regal, la care au participat şi studenţi liberali, precum şi o parte a populaţiei Capitalei. Bande de comunişti, în autocamioane, au încercat să împrăştie manifestanţii cu forţa. Agresorii au fost fugăriţi, iar autocamioanele răsturnate şi incendiate. Comuniştii au tras asupra mulţimii, înecând demonstraţia în sânge. Oficial, a fost anunţat un număr de numai şapte morţi

Reactia autoritatilor comuniste a fost una dura, soldata cu câteva zeci de arestari, mai ales din rândul tineretului. Au fost întocmite liste cu studentii participanti la manifestatie, acestia fiind urmariti luni întregi. 557 de persoane au fost arestate, clasându-se cauza pentru 188 din ele.”

Faptele studenţilor din 8 noiembrie 1945 demonstrează  existenţa unei societăţi normale, curajoase. Reacţia tinerilor de atunci  nu e diferită, pe fond şi ca motivaţie, de  felul în care se protestează astăzi în lumea civilizată atunci când democraţia e în pericol.

Lipsa de reacţie şi entuziasm a celor tineri, la dezastrul din viaţa publică din România, nu mă mira. Aceasta se datorează lipsei educației, în școli, media, referitoare la valorile democrației. Şi cum le-ar putea avea câtă vreme, sistemul politic post decembrist s-a îngrijit ca manualele de istorie să trateze, în două paragrafe, felul în care românii au luptat cu comunismul. Despre 8 noiembrie 1945 sunt manuale care nu spun nimic. Cu atât mai puţin despre rezistenţa armată din munţi. Oare de ce? Din superficialitate, necunoaştere sau teama de a inspira tinerii să creadă în libertate, drepturile omului, dreptul la alegeri libere etc.  Democraţia noastră arată asemeni felului în care am condamnat comunismul: superificială, cu circ, fără efect.

Regimul comunist din România  a educat uniformizarea şi a inlocuit libertatea de exprimare cu frica. Democratia şi valorile occidentale au fost blamate 40 de ani, locul acestora a fost luat de promovarea cultului personalitatii, delatiunii si a agresiunii celui care are alta opinie. Asta am invatat noi in scolile comuniste.

Corneliu Coposu spunea ca reconstructia Romaniei nu va avea succes dacă nu începem cu reforma morală. Si nu am inceput. Din acest motiv mulţi dintre cei alături de care am activat în ultimii 20 de ani şi-au pierdut entuziasmul. De aproape un an, mărturisesc, l-am pierdut şi eu. Faptul că votul meu nu a contat la referendum a întărit această stare. Au rămas solide doar convingerile.

La 8 noiembrie 1945 Regele Mihai simboliza, pentru tinerii de atunci, ultima speranţă pentru salvarea democraţiei. Azi, 8 noiembrie 2012,  Regele Mihai rămâne singurul stâlp al speranţei pentru mulţi dintre noi. Pentru acest motv şi pentru lecţia de viaţă oferită în toţi aceşti ani de grele încercări:

La mulţi ani, Majestatea Voastră!

Discuție

Comentariile nu sunt permise.