Comunitate, training

Rien n’est perdu

Zilele trecute am oprit în faţa unui panou din centrul oraşului francez Strasbourg. Mi-a atras atenţia începutul citatului inscripţionat pe panou: „Guvernanţii de conjunctură au capitulat, cedând panicii, uitând de onoare şi cedând ţara servilismului. Cu toate acestea, nimic nu este pierdut” Aşa îşi îndemna generalul Charles de Gaulle poporul la rezistenţă şi îi inspira optimism, prin proclamaţia emisă la Londra în 18 iunie 1940.

Dincolo de lecţia de leadership, ce îmi va fi de folos pentru următoarele cursuri, mă întreb dacă România are vreun lider capabil să inspire optimism. Mi-e teamă că nu. Nici cei care cred în Basescu, dar nici noi, ceilalţi, nu mai suntem optimişti. Nu mai avem de ce. Pornind de la acest unic sentiment comun, poate, vom începe să devenim o naţiune.Mi-ar place.

Rien n’est perdu.

Discuție

Un gând despre &8222;Rien n’est perdu&8221;

  1. Charles de Gaulle s-a dovedit a fi om de stat.
    Băsescu este departe de a fi. Este doar un excelent manipulator al maselor manevrabile prin sentimente superficiale. Îi liseşte eleganţa şi domnia fără de care nu se poate. E drept, domnii se nasc, nu devin. Dar în România domnii, cei care sunt, ori nu se arataă la faţă, ori sunt batjocoriţi şi călcaţi dâmboviţeşte.
    Cât priveşte naţiunile, ele au domni de calitate, şi la suprafaţă.

    Apreciază

    Scris de Nagy István | august 28, 2012, 4:20 am